as fi dat orice pentru o clipa de liniste.ii imploram pe toti sa ma ajute sa o gasesc sa o mai pot vedea pentru ultima oara.sa ma pot linisti.sa mai pot dormi la fel de linistit cum o faceam odata.sa nu trebuiasca sa urlu din toti rarunchii.era bine candva.ar mai fi fost, poate ca, daca nu eram eu cel ce sunt acum.altuia iar fi fost poate ca mai bine, dar nu mie.niciodata mie! .nu pot sa spun ca sufar pentru ca as minti.dar nici bine nu imi e.credeam ca va tzine pentru totdeauna si ca nimeni si nimic nu ar indrazni sa imi strice fericirea.m-as fi luat de toti care ar fi indraznit.dar nu m-am gandit la ea.ar fi fost ultima persoana la care m-as fi asteptat.cine ar fi crezut ca o afirmatie iti poate scutura ultima picatura de copilarie care ti-ar mai fi ramas de pe inima.o injuratura..un blestem da! dar nu o afirmatie.
eram copil.poate ca inca mai sunt.dar unul trist.un copil intr-o lume fara jucarii si fara prieteni.un copil batran cu amintiri frumoase si plictisit de monotonia cotidiana.un copil ramas la scoala peste program din cauza unei nazbatii, acum pedepsit sa scrie de o mie de ori,,promit sa nu mai fac!”…as scrie si de zece mii daca as sti ca ar schimba in vreun fel situatia.
nu pot decat sa dau vina pe caldura insuportabila si pe transpiratia calatorilor din tren.doar ei sunt de vina si transpiratia lor agasanta.altfel as fi fost de mult plecat oriunde,oricand,oricum dar ei ma tin pe loc.sunt prins.te gandesti ca poate nu vad bine.ca sunt doar obosit.ca nu e nimic atat de grav pe cat o spun.si totusi vezi.vezi o metamorfoza .in locul unor ochi calzi si plini de bucurie stau acum niste umbre incercanate.in locul acelui copil bun de care iti era drag si era mereu saritor -un mosh mereu ocupat de tabieturi.batrane prost..scutura-te de batranete! nu te prinde.fii din nou copil.vei fi mai fericit.
