“Crin Antonescu: Profesorii au fost victimele celei mai urâte minciuni care s-au spus în multele minciuni din campaniile noastre electorale, respectiv aplicarea legii măririi cu 50% a salariilor, plus minciunile care au urmat, minciună împărtăşită de foarte multă lume.

Traian Băsescu: Vă rog să-mi permiteţi o completare. Eu regret susţinerea aplicării legii cu 50%. Datorită necunoaşterii situaţiei bugetului, m-am bazat doar pe cât se cheltuise din bugetul alocat educaţiei şi am considerat că sunt resurse. Regret acea susţinere.

Crin Antonescu: Dacă am admis cu toţii că elevul este beneficiarul sistemului, să admitem şi practic că profesorul, învăţătorul, educatorul sunt actorii lui principali şi asta înseamnă să le rediscutăm grila de salarizare, să înţelegem ce fac ei, adică, domnule Băsescu, să nu-i mai socotim cu ora. Eu sunt profesor, vin dintr-o familie de profesori şi n-am să-i spun niciodată unui profesor: «Taci din gură că dacă te iau la oră eşti destul de bine plătit!». El nu munceşte cu ora. Dacă, eventual, veţi avea o majoritate pentru legalizarea prostituţiei, putem să discutăm despre plata cu ora, dacă vorbim de taximetrişti putem să vorbim de plata cu ora. Despre profesori, domnule Băsescu, nu putem discuta de plata cu ora. Asupra legislaţiei şi educaţiei putem discuta foarte mult, dar există câteva lucuri pe care trebuie să le înţelegem şi să le facem ca să arătăm într-adevăr că educaţia e prioritate naţională. În primul rând, să înţelegem sistemul pe baza Pactului Naţional pentru Educaţie, care e un lucru bun făcut în aceşti cinci ani pe care şi noi l-am semnat, cu precizarea că din păcate cineva nu l-a respectat şi nu l-a respectat domnul preşedinte Băsescu şi Guvernul condus de Boc şi alimentat pe jumătate de domnul Geoană.”

Sursa: www.mediafax.ro

Whell that’s simple!the purpose is :living it!So that in the end you would be proud with yourself and your achievements

desigur mintea zboara.departe.in locuri in care nici nu ti-ai imaginat vreodata ca poti ajunge.tot ceea ce trebuie sa faci e sa ii dai voie.uneori chiar sa o stimulezi.vei vedea ca iti va placea.e un exercitiu chiar sanatos.Asaza-te confortabil in canapea si asteapta.Asta e faza cea mai tare : nu trebuie sa faci nici cel mai mic efort.Are ea singura grija sa prinda aripi.Va zbura prima oara pe pervazul geamului.E bine..nu te impotrivi.O vei vedea cum se uita sfios catre tine asteptand parca acordul tau.Arunca-ti privirea in zare: va sti astfel exact ce are de facut.Dintr-un salt te vei trezi inconjurat de amintirea diminetilor racoroase de toamna cand iti degustai cafeaua de dimineatza facuta pentru prima oara de tine.Nu era atat de bine facuta, dar iti placea asa cum era: ca era a ta.Si era facuta de tine.Ba chiar poate ca era mai mult decat o simpla cafea:era prima cafea pe care o beiai singur in casa cand ai tai erau plecati pentru ceva zile la tara.Era acea cafea alaturi de care constientizai ca se poate!Iti anunta intr-o oarecare masura statutul tau de viitor adult.Daca mai aveai si o tigara la dansa erai deja rege la tine in conac.
E posibil ca mintea sa te fi purtat totusi in alta parte.Cu gandul poate la acele momente in care nu erai deloc singur.Erai inconjurat de prietenii tai de atunci.Nu iti place unde ai ajuns si te opresti pentru o clipa sa incerci sa iti amintesti ce s-a intamplat.De ce sunt altii acum?Nu te ingrijora..se mai intampla.Mergi mai departe.Te intrebi daca totul e in zadar.Nu e!Toate au un scop.Imi place sa cred ca haosul in care traim e bine ordonat.Ma opresc sa ma intreb de ce scriu aceste randuri.Tu te opresti intrebandu-te de ce le mai citesti.Poate ca fara un motiv anume.Poate ca nici nu iti trebuie unul.Realizezi ca iti face placere si asta e tot ce conteaza.In orice caz : sa zbori cu mintea peste mari si tari nu necesita pasaport, nici viza si nici nu te costa nimic.Dorinta de a face asta e de ajuns.Poate ca e printre placerile gratis ce ti le ofera viata- binenteles alaturi de cate un sejur moca cu planeta in fiecare an in jurul soarelui.

In acest post voi aborda o tema usor ocolita cu tenta macabra so get ready:
Dupa ploaie vine soare, dar dupa moarte ce vine?
O intrebare ce ne fascineaza pe toti si al carei raspuns ramane un mister este : ,,ce se intampla dupa?” ce se intampla dupa moarte?oare ce e dincolo?si desigur pt fiecare din variante raspunsul cel mai greu de acceptat pentru fiecare e acela ca ,,nu e nimic”.Cum adica nu e nimic?Trebuie sa fie ceva.Dar nu te impacienta!Tocmai pentru acele persoane exista Raiul si Iadul.A… si sa nu uitam ca mai exista si persoane mai indecise…pentru ele este Purgatoriu la catolici.
Exista persoane pentru care totul e batut in cuie.Daca asa au invatat ele ca e ordinea fireasca a lucrurilor-asa ramane.Aproape ca ma mir cum de au acceptat ca exista asa ceva precum trecerea sufletului la un alt nivel.Chiar si asa odata ce au acceptat asta, trebuie sa fie neaparat una din cele doua variante.alb sau negru- Rai sau Iad.Ce e ala Purgatoriu?Ce e aia Reincarnare?
Eu unul consider ca exista o farama de adevar in toata treaba asta cu urcatu la ceruri in viata de dupa.Insa vazuta asa prin prisma materialului: Este stiut faptul aproape 72% din masa corpului uman fără grăsimi este apă – therefore cand moare si este ingropat corpul uman trece prin procesele specifice solului-astfel apa din care suntem constituiti fie se infiltreaza fie se evapora.Mai stim si ca apa pastreaza informatia locurilor pe unde a trecut.Astfel o parte din noi este posibil sa ajunga fizic intr-un final in ceruri.Chiar si asa ar trebui sa gandim mai mult la atentia pe care i-o acordam apei si sa ne gandim ca materia aceasta a facut candva parte din noi.
After the rain comes sun, after death comes life again